Cum să devii mai rapid la Sudoku fără să pierzi din precizie

De fapt gândesc mai repede când nu mă grăbesc. Cei care merg foarte rapid de multe ori nici nu-și folosesc creierul pentru răspuns, pur și simplu au făcut atâtea puzzle-uri încât știu răspunsul din memorie. Au practicat atât de mult încât tiparele sunt memorate în loc să le rezolve cu adevărat. Răspunsul plictisitor, ce să-i faci.

Trec cifrele de la 1 la 9. La fiecare mă gândesc unde ar putea merge. Încerc să plasez cât mai multe înainte de a merge mai departe. Înainte le scriam pe toate. Acum o fac în cap. A fost nevoie de un pic de practică.

La puzzle-urile ușoare de multe ori am chef să scriu candidații, dar am decis să încerc fără să notez nimic. Asta mă forțează să gândesc mai mult la puzzle și să deduc soluțiile, în loc să merg pe instinct. La puzzle-urile grele totuși, mi-am dat seama că e aproape imposibil să nu notezi unii candidați, așa că scriu direct toate posibilitățile pe care le găsesc.

Eliminare de bază: perechi direcționale, bloc-linie, perechi goale. După un timp nu te mai gândești, e aproape un reflex. Două căsuțe într-o coloană care pot avea doar 3 și 7, elimini cifrele alea din celelalte căsuțe ale coloanei. Îmi amintesc cum acum ani de zile mă chinuiam cu asta când eram la început.

Câteodată mă cronometrez. Nu contra ceasului tău sau al altuia, ci contra ceasului meu. Ceasul meu ca să văd dacă sunt mai lent sau mai rapid. Concurez cu propriul meu record, nu cu al nimănui.

Cel mai rău lucru e să te uiți la aceeași căsuță cinci minute fără să se întâmple nimic. Dacă după cinci minute nu s-a întâmplat nimic, probabil e mai bine să te uiți în altă parte a grilei. Nu înțeleg prea bine de ce funcționează, dar funcționează.