Killer Infinite: un killer sudoku care nu se termină niciodată
Am refăcut modul Killer ca să nu se mai oprească. O grilă curge în următoarea pe o cusătură comună, așa că sari peste startul rece și rămâi în partea pentru care chiar joc.

Iubesc Killer Sudoku. Am și o nemulțumire legată de el și mi-a luat ceva timp să recunosc care era. Un singur puzzle Killer are o formă. Începutul e greu, uneori destul de greu cât să te blocheze înainte să fi plasat o singură cifră. Mijlocul e partea bună, acolo unde cuștile încep să-și vorbească și numerele își găsesc locul. Finalul e curățenie. Până atunci puzzle-ul e practic rezolvat și tu doar îl scrii.
Începutul e bucata care pierde oamenii. Nicio cifră dată, doar cuști și sume. Te uiți la o grilă goală și aștepți un punct de sprijin, iar dacă nu cunoști încă trucurile cuștilor, așteptarea aia poate fi tot jocul. (Dacă tu ești ăla, ghidul cuștilor killer trece prin cele forțate.)
Finalul e un gen de dezamăgire mai liniștită. Gândirea grea s-a terminat, tensiunea a dispărut, iar ultimul pumn de celule e o formalitate. Așa că partea pentru care chiar joc, mijlocul, stă între un zid în față și o ridicare din umeri în spate.
Așa că am construit Killer Infinite. Nu se termină. Când termini o grilă, următoarea alunecă în scenă pe o diagonală, iar cele două grile au o cusătură comună. Celulele pe care tocmai le-ai rezolvat trec în colțul noii grile. Nu primești niciodată o grilă goală.
Cusătura aia comună e toată ideea. E un punct de sprijin pe care n-a trebuit să-l sapi. Niciun start rece, niciun privit în gol, niciun zid. Cobori de pe o grilă direct în mijlocul următoarei, exact acolo unde Killer e cel mai distractiv.
Merge în zile și niveluri, așa că mereu te așteaptă următoarea. Joacă cinci minute sau o oră, grila pur și simplu continuă să curgă. Toate părțile care-mi plac, niciuna dintre cele care nu-mi plac.
Îl poți juca în Coffee Sudoku pe iPhone și Android, sau în browser, pe coffeesudoku.com. Fără login, fără reclame. Adu-ți cafeaua și vezi cât de departe ajungi.